Dacă mă întreba cineva acum câțiva ani dacă voi ajunge să produc muzică, probabil că aș fi râs. Cu toate astea, privind în urmă, cred că muzica a fost mereu undeva în jurul meu și doar aștepta momentul potrivit să intre cu adevărat în viața mea.
Poate că această atracție pentru muzică nu a apărut din senin. Sora mea a studiat vioara, iar în copilărie am crescut într-o casă în care muzica era prezentă aproape zilnic. Fie că era muzică clasică sau piese comerciale la radio, sunetele făceau parte din atmosfera de acasă. Probabil că de acolo a rămas ceva în mine.
La 33 de ani mi-am cumpărat primul MacBook. Era un model second-hand, cumpărat de la un IT-ist care îl primise de la firmă și urma să primească unul nou. Pentru mine a fost o adevărată revoluție. Nu doar pentru că era primul meu Mac, ci pentru că venea cu GarageBand preinstalat.
Curiozitatea m-a împins să încep să mă joc cu sunetele. Mă uitam la tutoriale pe YouTube, testam instrumente virtuale și încercam să înțeleg cum funcționează tot acest univers al producției muzicale. La un moment dat mi-am spus: „Gata, fac primul meu remix.”
Parcă melodia m-a ales pe mine.
Într-o seară am văzut un film, iar la final a început să cânte „Streets of Philadelphia” de Bruce Springsteen. În momentul acela am știut că aceea va fi prima piesă pe care voi încerca să o transform într-un remix.
Am găsit melodia, am importat-o în GarageBand și au început provocările. A trebuit să învăț cum să separ vocea, cum să modific tempo-ul și cum să aduc totul într-o zonă specifică stilului Afro House. După multe tutoriale și experimente, am reușit să pun cap la cap ceva care începea să semene cu ceea ce aveam în minte.
Apoi a urmat partea cea mai grea.
Am lucrat la remix luni întregi.
Oricine produce muzică știe problema: o piesă nu este niciodată cu adevărat gata. Mereu mai găsești un sunet de adăugat, o frecvență de ajustat, un efect care poate suna mai bine. Uneori strici ceva ce suna perfect și apoi petreci ore întregi încercând să recreezi versiunea anterioară. Între timp, calculatorul se umple de proiecte cu nume precum:
final.mp3
final_v2.mp3
ultima_varianta.mp3
ultima_varianta_finala.mp3
final_ultima_last_one_23.mp3
Și tot nu e gata.
Când am ajuns la partea de masterizare, haosul a devenit și mai mare. Nu aveam idee ce filtre să folosesc, ce plugin-uri sunt bune sau care sunt regulile. Așa că am ales cea mai simplă metodă: am modificat tot ce simțeam că trebuie modificat până când piesa suna bine pentru mine.
Într-un final, am apăsat Export.
Asta a fost.
Am urcat remixul pe YouTube și SoundCloud, apoi am făcut câteva Reel-uri pentru a promova munca depusă în toate acele luni. Eram extrem de entuziasmat. Pentru mine nu era doar un remix. Era dovada că reușisem să învăț ceva complet nou și să duc până la capăt un proiect care părea imposibil la început.
Din curiozitate, am decis să trimit remixul și la Dance FM. Nu aveam mari așteptări. Sincer, mă gândeam că șansele să fiu băgat în seamă sunt aproape inexistente.
Tocmai de aceea surpriza a fost cu atât mai mare.
Am primit răspuns de la Onuc, care mi-a spus că îi place remixul și că îl va introduce în playlist. Piesa a rămas acolo multe săptămâni.
Pentru mulți poate părea un lucru mic.
Pentru mine a fost enorm.
A fost prima confirmare că ceea ce făceam putea fi apreciat și de alții. A fost momentul care mi-a dat încrederea să continui, să învăț mai mult și să mă implic și mai serios în producția muzicală.